Poesia: Ni pigghianu p’u locu

di Angolo Poesie*

Ni pigghianu p’u locu

.

Quantu su beddi
‘sti me paisaneddi,
quantu su sapuriti
quannu si sciarrianu e fannu liti:
sunnu comu i ziti,
un fussiru “belli belli”
si un fussiru puru “litigarelli”.

.

Pi l’elezioni hannu stu viziu
purtroppu, di fari u comiziu,
unnu vonnu capiri ca ‘nveci di chiacchiri
s’avissiru a mettiri i maschiri,
ca ‘nveci di chiacchiariari
s’avissiru a ghiri a ‘mmucciari.

.

Affacciàti o finistruni l’haiu vistu
comu u papa o u presirenti,
oppuru i viu ‘nmenzu i genti
comu fussiru Gesù Cristu:
parranu parranu e un dicinu nenti.

.

U discursu scrittu,
strincinu i renti,
ca vucca e l’occhi fannu movimenti
e comu maistri di musica movinu u vrazzu:
dicinu dicinu e un dicinu propria un cazzu.

.

Unu ci dici all’autru “curnutu,
si fortunatu ca un ti sputu”,
e subitu c’è u contracantu ‘nte finistruna:
a mia mi pari u cuntu ri tri minchiuna.

.

Unu chi fa u teatrinu,
l’autru chi si senti Mussulinu:
ma cu è u cchiù cretinu?

.

Minchiati chi volanu ‘nto cielu a gghiocu di focu:
i cristiani u capiscinu stu iocu
e i fannu iucari,
forsi i pigghianu p’u locu
e i fannu parrari o stessu:
ma cu è cchiù minchia Carnalivari o cu ci va appressu?

.

*di Domenico Passantino

 

raggirare

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato.