di Angolo Poesie*
Ni pigghianu p’u locu
.
Quantu su beddi
‘sti me paisaneddi,
quantu su sapuriti
quannu si sciarrianu e fannu liti:
sunnu comu i ziti,
un fussiru “belli belli”
si un fussiru puru “litigarelli”.
.
Pi l’elezioni hannu stu viziu
purtroppu, di fari u comiziu,
unnu vonnu capiri ca ‘nveci di chiacchiri
s’avissiru a mettiri i maschiri,
ca ‘nveci di chiacchiariari
s’avissiru a ghiri a ‘mmucciari.
.
Affacciàti o finistruni l’haiu vistu
comu u papa o u presirenti,
oppuru i viu ‘nmenzu i genti
comu fussiru Gesù Cristu:
parranu parranu e un dicinu nenti.
.
U discursu scrittu,
strincinu i renti,
ca vucca e l’occhi fannu movimenti
e comu maistri di musica movinu u vrazzu:
dicinu dicinu e un dicinu propria un cazzu.
.
Unu ci dici all’autru “curnutu,
si fortunatu ca un ti sputu”,
e subitu c’è u contracantu ‘nte finistruna:
a mia mi pari u cuntu ri tri minchiuna.
.
Unu chi fa u teatrinu,
l’autru chi si senti Mussulinu:
ma cu è u cchiù cretinu?
.
Minchiati chi volanu ‘nto cielu a gghiocu di focu:
i cristiani u capiscinu stu iocu
e i fannu iucari,
forsi i pigghianu p’u locu
e i fannu parrari o stessu:
ma cu è cchiù minchia Carnalivari o cu ci va appressu?
.
*di Domenico Passantino

