Morti nvacanza, poesia di Giuseppe Giordano

di Angolo Poesie*

i morti palermo

Nni mia li morti avann’un cci mpinceru
nun sacciu mancu si di cca passaru
e mali cci arristavi pi daveru
ca mancu na nucidda mi lassaru.

M’àiu dumannatu: «Chi cci potti fari
ca unn’àppiru di mia nuddu pinseri?».
Ar’iddi un m’àiu scurdatu di priari
cu Requi cu Diesilli e Misereri.

La sira avanti, prima di durmiri
la tavula cci vosi apparicchiari
pinsannu ca l’avìssiru a piaciri
putìrisi assittari pi manciari.

Ma quali tavulati e manciarizzi!
Li morti st’annu forsi eranu sazzi
o forsi si spicciaru i so sirvizzi
e a n’àutra banna tìnniru scialazzi!

festa dei morti

Cci pensu ancora e nun mi dugnu paci:
li morti si truvaru avutri amici!
La curpa è nostra, e chistu mi dispiaci,
si pi li morti festa cchiù un si fici.

Sicuru ca si nni eru a n’àutru munnu
dunni la festa ancora cci la fannu
dunni li morti arrispittati sunnu
e vennu ricurdati annu pi annu.

Ora mi spiegu picchì nun passaru:
li morti abbannunati si sinteru!
Li iorna di la festa cci arrubbaru
zzuccuna e stravacanti pi daveru.

Nni fìcimu scippari u sintimentu
ddu focu ca di tutti era lu vantu.
La vuci di li morti cchiù nun sentu
e stu silenziu nforza lu me chiantu.

E pèrsimu pi sempri la spiranza
d’aviri di st’armuzzi la prisenza,
er ora cchiù si senti a luntananza
di quanti già lassaru la vivenza.

*di Giuseppe Giordano 

 

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato.