Angolo poesie:”L’urtimu omu scurdatu”di Davide D’Alessandro

da Angolo Poesie* Poesia recitata in occasione del 4° Simposio di Poesia, Cultura e Musica

L’urtimu Omu scurdatu

‘mpastu paroli e li mettu in versi
pinzannu all’armi ‘nto mari dispersi,
pinzannu a ddi poviri criatura
ca unn’hannu mancu n’abbiviratura
pi livarisi l’arsura ca ci lasso sta ‘nfami vita,
ca vennu p’aviri lu pruvulazzu ‘nmenzu li ita,
lu pruvulazzu ro travagghiu tantu addisiatu,
pruvulazzu ri lu pani scuttatu
cu sururi ra frunti e di rini stuccati.
Poveri, emarginati e sfruttati,
ma c’è cu avi lu curaggiu
ri vuliri firmarici u viaggiu
picchì hannu la peddi chiu scura ra nostra
scurdannusi ca st’arsura ca ti leva u ciatu
l’avianu puru i nostri patri lu seculu passatu.
‘Na pocu si chiuinu l’occhi p’un viriri nenti
e ripetinu ca vennu prima li nostri ri genti,
ma u Signuri prima ri iri in Cruci
rissi n’atra cosa ca so vuci,
ca semu tutti i stissi e ca ava vinciri l’amuri,
ca n’ama carricari u nostru e chiddu di l’avutri duluri,
ca semu fatti ro stessu pruvulazzu ‘mpastutu,
sia lu chiù riccu, ca l’urtimu Omu scurdatu.

di Davide D’Alessandro

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato.